Dacă-mi repari inima frântă,

Voi sunteți cei care țin frâiele și comandă

Și dacă ajungeți, o, iubiților,

Așa este calea celor nobili

Lunile care strălucesc prin nopțile cele mai întunecate au spus:

„Spuneți stăpânilor iubirii pasionale

Oricine îl adoră pe Muhammad,

Este în siguranță și în pace.”

Cele două mări ale lacrimilor mele s-au revărsat,

Aproape întâlnindu-se în curgerea lor

Între auzul meu și inima mea,

Este o barieră care nu transgresează

Și Iubitul meu, obrajii săi

Sunt două trandafiri, ca vopseaua roșie aprinsă

Și lacrimile care curg din ochii mei,

Cad ca ploaia torențială a norilor grei

Caravanele pornesc, mișcându-se rapid,

Căutând ținutul Hijaz

Și munții sar înainte cu nerăbdare,

Tremurând de dor și neliniște

Ori de câte ori ghidul îi cheamă,

Cel care se străduiește cu sinceritate reușește

Și iubirea din inima mea,

Își aruncă săgețile în fiecare moment

Allah ne-a trimis,

Cel mai mare dar sacru al Său

Ahmad, Cel Ales, Ṭāhā,

Stăpânul tuturor mesagerilor nobili