Privirea s-a limpezit, Adunarea a devenit dulce

Vestea cea bună a sosit oamenilor lui Allah

S-au ridicat precum cei beți la auzul veștii

Și au umplut locul cu evlavie, întru mulțumire lui Allah

O, tu cel prezent, pomenește și amintește

Ferește-te să tăgăduiești starea oamenilor lui Allah

Supune-te lor în tot ceea ce-i copleșește

Și află că ei s-au pierdut întru pomenirea lui Allah

Căci extazul este chemarea ce-i cheamă

Cuprinzându-i în timpul pomenirii lui Allah

Iar cel ce nu află extazul, să încerce a-l chema

Expunându-se cu tot dinadinsul harului lui Allah

Așa au grăit și de aceea s-au legănat

Și s-au lăsat purtați fără frâu în pomenirea lui Allah

Până când cei ce nu sunt dintre noi au crezut cu adevărat

Că am înnebunit din pricina pomenirii lui Allah

Ferice de noi și mare ne este bucuria

Dacă „nebunia” noastră este întru Allah