مَـتَى قَلْبُ الشَّجِي الْمُضْنَى لِمَغْنَاكُمْ يَعُودْ
Când se va întoarce inima celui îndurerat și istovit la sălașul vostru?
Ro
مَـتَى قَلْبُ الشَّجِي الْمُضْنَى لِمَغْنَاكُمْ يَعُودْ
وَشَـمْسُ الحَضْـرَةِ الْحَسْنَا تُوَافِي بِالشُّهُودْ
Când se va întoarce inima celui suferind la lăcașul vostru?
Și soarele frumoasei prezențe va apărea întru mărturie?
كَـوَوْا فـِي جَمْـرَةِ الْحُـبِّ فُؤَادَ الْمُسْتَهَامْ
وَخَطْـبِي فِيهِـمُ خَطْـبِي وَقَـدْ شَـبَّ الْغَرَامْ
Au ars inima celui însetat de dor în jăraticul iubirii
Iar soarta mea prin ei este pecetluită, căci flacăra s-a aprins.
وَدَمْعِـي وَالضَّنَا يُنْبِي عَنِ الْوَجْدِ الضِّرَامْ
وَفِيهِـمْ طَـابَ لِي سَلْبِي وَلَوْ طَالَ الصُّدُودْ
Lacrimile și suferința mea vestesc extazul mistuitor
Iar prin ei mi-e dragă pierderea de sine, chiar de m-ar respinge îndelung.
مَـتَى قَلْبُ الشَّجِي الْمُضْنَى لِمَغْنَاكُمْ يَعُودْ
وَشَـمْسُ الحَضْـرَةِ الْحَسْنَا تُوَافِي بِالشُّهُودْ
Când se va întoarce inima celui suferind la lăcașul vostru?
Și soarele frumoasei prezențe va apărea întru mărturie?
أَلَا يَـا حَـادِيَ الرَّكْبِ فَأَوْجِزْ لِي الطَّرِيقْ
وَسِـرْ بِـاللَّهِ فِـي قَلْبِي إِلَى أَعْلَى رَفِيقْ
O, tu, călăuză a caravanei, scurtează-mi calea
Și poartă-mi inima, prin Dumnezeu, spre cel mai înalt însoțitor.
وَإِنْ وَافَـى سَـنَا الْحِـبِّ فَخَيِّـمْ بِالْعَقِيقْ
وَشَـفِّعْ بِـذَوِي الْقُـرْبِ عَسَـى حِبِّي يِجُودْ
Iar de sosit-ar lumina celui iubit, așază tabăra la Al-Aqiq
Și cere mijlocirea celor apropiați, poate Cel Iubit se va milostivi.
مَـتَى قَلْبُ الشَّجِي الْمُضْنَى لِمَغْنَاكُمْ يَعُودْ
وَشَـمْسُ الحَضْـرَةِ الْحَسْنَا تُوَافِي بِالشُّهُودْ
Când se va întoarce inima celui suferind la lăcașul vostru?
Și soarele frumoasei prezențe va apărea întru mărturie?
وَخُـذْ بِـالْمُغْرَمِ الصَّـبِّ لِأَعْتَـابِ الْكِـرَامْ
عَسَـى أَنْ يَرْحَمُـوا صَـبِّي دُمُوعاً بِانْسِجَامْ
Călăuzește-l pe cel copleșit de dor la pragurile celor nobili
Poate se vor îndura de lacrimile mele ce curg neîncetat.
وَيَرْضَـوْنِي عَلَـى عَيْـبِي بِـذَيَّاكَ الْمَقَـامْ
وَيَجْلُـو وَصْـلُهُمْ كَرْبِي وَيَحْلُو لِي الْوُرُودْ
Și să mă primească, cu toate neajunsurile, în acea stare
Iar unirea cu ei să-mi șteargă durerea, și dulce să-mi fie sosirea la izvor.
مَـتَى قَلْبُ الشَّجِي الْمُضْنَى لِمَغْنَاكُمْ يَعُودْ
وَشَـمْسُ الحَضْـرَةِ الْحَسْنَا تُوَافِي بِالشُّهُودْ
Când se va întoarce inima celui suferind la lăcașul vostru?
Și soarele frumoasei prezențe va apărea întru mărturie?
أَلَا يَـا جِيـرَةَ الشِّعْبِ صِلُوا هَذَا الْفَقِيرْ
وَرِقُّـوا وَارْحَمُـوا شَيْبِي فَهَا دَمْعِي غَزِيرْ
O, voi, vecini ai văii, primiți-l pe acest sărman
Fiți blânzi și milostiviți-vă de bătrânețea mea, căci lacrimile-mi sunt șuvoi.
وَغُضُّوا الطَّرْفَ عَنْ ذَنْبِي فَبِالْعَفْوِ الْكَبِيرْ
كَــثِيرٌ فَــازَ بِـالْقُرْبِ وَإِطْلَاقِ الْقُيُـودْ
Întoarceți-vă privirea de la păcatul meu, căci prin marea iertare
Mulți au dobândit apropierea și dezlegarea cătușelor.
مَـتَى قَلْبُ الشَّجِي الْمُضْنَى لِمَغْنَاكُمْ يَعُودْ
وَشَـمْسُ الحَضْـرَةِ الْحَسْنَا تُوَافِي بِالشُّهُودْ
Când se va întoarce inima celui suferind la lăcașul vostru?
Și soarele frumoasei prezențe va apărea întru mărturie?
صَـلَاةُ الْحِـبِّ لِلْحِـبِّ عَلَـى مَجْلَـى السَّـلَامْ
يُحْيِيـهِ بِهَـا رَبِّـي نَعِيمـاً فِـي الدَّوَامْ
Rugăciunea celui ce iubește pentru cel iubit întru ivirea păcii
Prin ea, Domnul meu să-l dăruiască cu harul veșnicei fericiri.
وَيَسْـرِي فَيْضُـهَا الْوَهْـبِي إِلَى الْآلِ الْكِرَامْ
وَ يُجْدِي شَاكِرُ الشُّرْبِ كَمَالاً فِي الْوُجُودْ
Iar revărsarea ei dăruită să curgă spre nobila sa familie
Iar cel ce mulțumește pentru licoare să afle desăvârșirea în ființă.