Cine-i precum Ahmad în ambele lumi?

Lună plină, toată făptura în frumusețea-i s-a rătăcit.

Cine-i ca el? Domnul Tronului cel Puternic l-a cinstit

Prin chip și fire, cu adevărat Allah l-a înzestrat.

Iar soarele pălește de luminile ivirii sale

Mințile oamenilor s-au tulburat căutând să-i cuprindă ființa.

Binecuvântat fie Allah, ce dulci îi sunt trăsăturile

El a cuprins frumusețea, ce strălucitoare îi este fața.

O, arabi din Wadi al-Nuqa, o, oameni din Kadhima

În ținutul vostru sălășluiește o lună ce-n inimă-și are căminul.

Domnul Tronului să-l binecuvânteze cât soarele răsare

Niciun soare și nicio călăuză nu i-au fost pe măsură în cale.

Allah m-a miluit cu lauda pentru Cel Ales

Poate voi fi văzut purtând podoabă printre lăudători.

Când voi veni să citesc zapisul faptelor mele

Nu am pe nimeni decât pe Cel a cărui grație mă cheamă.

Muhammad e stăpânul celor două lumi, domn peste duhuri și oameni

Și cârmuitor al celor două neamuri, arabi și străini.

El este Cel Iubit, a cărui mijlocire este nădăjduită

Împotriva oricărei spaime ce se prăvălește cu furie asupra noastră.

Profetul nostru, cel ce poruncește binele și oprește răul

Nu-i nimeni mai drept în cuvânt, fie că spune „nu” ori „da”.

Ca o floare în prospețime și ca luna plină în măreție

Ca marea în dărnicie și precum Timpul în neclintire.

O, Doamne, prin Cel Ales, fă-ne să atingem tot ce năzuim

Și iartă-ne trecutul, o, Tu, Cel Nespus de Darnic.

Și iartă-le, Dumnezeul meu, tuturor dreptcredincioșilor

Prin tot ce se rostește în Masjid al-Aqsa și în Vechiul Sanctuar.

Prin rangul celui a cărui casă în Tayba este un loc sfânt

Și al cărui nume este cel mai de seamă jurământ.