În Medina am ființe dragi care, de mă privesc

Îmi alungă grijile și orice suferință se risipește

Inima îmi află tihnă și o bucurie

Nemărginită, iar izbânda și biruința mă însoțesc

O, oameni din Tayba, veniți, căci sunt mistuit de dor

Iar pentru ceea ce am nădăjduit, sunt în așteptare

Obiceiul vostru este ca îndrăgostitul, atunci când

Vă cheamă cu graiul iubirii, să fie tămăduit

Iubirea îmi umple inima, ba chiar s-a întrupat

Într-o făptură după chipul meu, de dau chipurile mărturie

O, Stăpân al Trimișilor, ajută-mă, căci nu mi-a rămas

Nicio cale decât iubirea pentru tine, drept comoară

Binecuvântată fie nașterea ta scumpă, prin care

Pământul s-a fericit și restriștile s-au spulberat

O zi în care lumea a strălucit, și nu a mai răsărit

Niciun soare și nicio lună peste ceva asemenea ei

Un salut înmiresmat către tine dintr-o inimă

A cărei mireasmă e sporită de duhul tău cel parfumat

Iar celui ce mă întreabă de ce mi-e dor, îi spun

Mi-e dor de Tayba cu o ardoare ce nu cunoaște margini

O, cârmuitor al văzduhului, coboară-mă când va licări

În fața ochilor tăi Cupola Verde și sfintele încăperi

Acolo voi merge la fereastra Trimisului pentru a

Cere iertarea lui Dumnezeu, acolo unde păcatul se iartă

Binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra ta, cât timp se vor recita

La serbarea nașterii tale versetele și surele sfinte

Și asupra familiei, companionilor și tuturor urmașilor

Și asupra Ajutorului, a Stâlpului și a celor dragi prezenți