Am făcut nedreptate căii celui care s-a rugat noaptea

Până când picioarele lui s-au plâns de durere și umflături

Și-a legat măruntaiele împotriva extremității foamei sale,

Ascunzând pielea sa delicată sub piatra legată de talie

Munții înalți de aur au încercat să-l ademenească,

Dar le-a arătat adevăratul sens al înălțării

Situația sa de austeritate și nevoie doar i-a confirmat indiferența față de preocupările lumești,

Căci chiar și nevoia extremă nu poate ataca o astfel de virtute impecabilă

Cum ar putea nevoia extremă a unei astfel de persoane să-l atragă spre lume,

Când dacă nu ar fi fost el, lumea nu ar fi ieșit niciodată din neexistență?

Muhammad este stăpânul celor două lumi, stăpânul jinnilor și oamenilor,

Și stăpânul celor două grupuri, arabi și ne-arabi

Profetul nostru, care poruncește binele și interzice răul,

Nu este nimeni mai adevărat în cuvântul său, fie că este „da” sau „nu”

El este cel iubit, a cărui mijlocire este sperată

Împotriva tuturor lucrurilor înfricoșătoare care ne iau cu asalt

El a chemat oamenii la Allah, așa că cei care se agață de el

Se agață de o funie care nu se va rupe niciodată

El i-a depășit pe ceilalți profeți atât în formă, cât și în caracter nobil,

Și nimeni nu s-a apropiat de el în cunoaștere sau în generozitate pură

Toți cer de la Mesagerul lui Allah doar o mână de apă

Din oceanul său, sau o gură din ploaia sa nesfârșită

Toți se opresc înaintea lui după măsura lor,

Ca puncte diacritice asupra cunoașterii sale, sau semne de vocalizare asupra înțelepciunii sale

El este cel în care sensul și forma au fost desăvârșite,

Și apoi Cel care a creat toată omenirea L-a ales ca Iubit al Său

El este departe de a avea vreun egal în virtuțile sale,

Căci în el, esența perfecțiunii este indivizibilă

Abandonează ceea ce au pretins creștinii despre profetul lor,

Dincolo de asta poți spune orice dorești în lauda lui

Poți atribui oricâtă noblețe esenței sale,

Și rangului său, oricâtă măreție dorești

Într-adevăr, meritul înalt al Mesagerului lui Allah nu are limită

Care ar putea fi exprimată de limba unei ființe umane

Dacă minunile sale ar fi la fel de mărețe ca rangul său,

Doar sunetul numelui său ar aduce la viață oasele moarte

El nu ne-a testat cu lucruri care ne-ar epuiza intelectele,

Din grijă pentru noi, așa că nu am căzut în îndoială sau nedumerire

Omenirea este incapabilă să-i înțeleagă adevărata esență,

Aproape și departe, sunt uimiți

Ca soarele, care de departe pare mic ochiului liber,

În timp ce de aproape, ar orbi și ameți vederea

Cum pot oamenii care dorm să-i perceapă adevărata realitate

În această lume, în timp ce sunt distrași de el prin visele lor?

Extensia cunoașterii noastre despre el este că este un om,

Și că este cel mai bun dintre toate creațiile lui Allah

Fiecare miracol adus de Mesagerii Nobili

A fost doar conectat cu ei prin lumina sa

Cu siguranță el este un soare al generozității și ei sunt planetele sale,

Manifestându-și luminile pentru oameni în întuneric

Cât de generos este creația unui Profet Împodobit cu un caracter excelent!

Atât de grațios cu frumusețe și radiant de față

Ca o floare în prospețime și o lună plină în eminență,

Ca un ocean în generozitate pură și ca Timpul însuși În puterea hotărârii

Doar din purtarea sa măreață, chiar și când era singur,

Părea ca și cum ar fi fost printre o mare armată și anturaj

Era ca și cum perlele strălucitoare, protejate în cochiliile lor,

Ar fi ieșit atât din discursul său, cât și din zâmbetul său radiant

Niciun parfum nu ar putea egala pământul care-i ține forma nobilă,

Ce fericire pentru cel care miroase acel pământ binecuvântat sau îl sărută!