L-am slujit cu laude, căutând iertare

Pentru păcatele unei vieți petrecute în poezie și în slujba altora

Împodobit cu aceste două păcate, ale căror consecințe le tem

Este ca și cum aș fi acum un animal de sacrificiu

În ambele greșeli am urmat doar rătăcirea nesăbuită a tinereții

Nerealizând nimic în final decât acțiuni greșite și regret

Vai de un suflet care a întâlnit doar pierderi în tranzacțiile sale!

Nu a folosit această lume pentru a asigura Lumea de Apoi, nici măcar pentru a începe negocierile

Cine își vinde Viața de Apoi în schimbul acestei lumi,

Curând descoperă că a fost înșelat, atât în câștigurile prezente, cât și viitoare

Dacă aș comite un păcat, nu ar rupe

Contractul meu cu Profetul, nici nu mi-ar tăia legătura cu el

Căci am un legământ de protecție de la el

Prin faptul că sunt numit Muhammad, și el este cel mai fidel dintre oameni în păstrarea încrederii

În Ziua Învierii, dacă nu mă va lua de mână

Din pură bunătate, atunci spune doar: „Ce sfârșit teribil!”

Departe de el să priveze vreodată pe cel sperant de darurile sale generoase,

Sau să întoarcă pe cineva care caută refugiu fără a-l trata cu onoare

Căci de când mi-am dedicat toate gândurile laudei sale,

L-am găsit cel mai bun garant al mântuirii mele

Generozitatea sa nu va lipsi nici măcar o mână prăfuită și săracă,

Căci sigur ploaia poate aduce flori chiar și pe cele mai stâncoase pante

Într-adevăr, nu mai am dorință pentru florile acestei lumi,

Ca acelea adunate de mâinile lui Zuhayr pentru lauda sa adusă lui Ḥarim