Vestea plecării sale a semănat teamă în inimile dușmanilor,

Așa cum caprele neatenționate sunt speriate de un zgomot brusc

El a continuat să-i întâlnească pe fiecare câmp de luptă,

Până când au fost tăiați în bucăți de sulițe, Ca și carnea pe un bloc de măcelar

Tânjeau să fugă, aproape invidiind

Trupurile duse de vulturi și corbi

Nopțile au trecut, fără ca ei să poată ține socoteala,

Cu excepția cazului în care erau nopțile Lunilor Sacre

Ca și cum religia ar fi fost un oaspete care a sosit în curțile lor,

Cu fiecare șef curajos gata să sfâșie carnea dușmanilor lor

Aducând în urma sa o mare de oameni înarmați pe cai rapizi,

Aruncând valuri de războinici curajoși în tumultul ciocnirii

Fiecare răspunzând chemării lui Allah, căutând plăcerea Lui,

Lansând un atac feroce, pentru a smulge necredința din rădăcini

Până când religia islamului, datorită lor,

După exilul din patria ei, A fost din nou unită cu ai săi

Mereu protejată de dușmanii ei de cel mai bun tată

Și cel mai excelent soț, Astfel încât ea nu a fost nici orfană, nici văduvă

Ei erau munți — întreabă-i pe cei care s-au luptat cu ei,

Ce au văzut de la ei pe fiecare câmp de luptă

Întreabă Hunayn, întreabă Badr, întreabă Uhud — anotimpuri ale morții și distrugerii,

Mai dezastruoase pentru ei decât epidemiile fatale

Săbiile lor lustruite s-au întors stinse și însângerate,

După ce au băut adânc sub pletele negre pe capetele dușmanilor lor

Ca scriitorii care mânuiesc trestii pentru sulițe,

Pixurile lor nu au lăsat nicio parte a corpurilor neîndreptată sau nemarcată

Încărcați cu arme, totuși o calitate specială îi deosebea,

Așa cum un trandafir se deosebește prin parfumul său De arborele spinos salam

Vânturile victoriei îți prezentau parfumul lor,

Astfel încât să-ți imaginezi fiecare dintre ei curajos Ca o floare frumoasă în mugur

Ca și cum, călărind pe caii lor, ar fi fost flori înflorind pe o înălțime,

Ținute acolo nu de strânsoarea șeilor, Ci de fermitatea hotărârii lor

Inimile dușmanilor în tulburare, terifiate de puterea lor imensă,

Cu greu puteau deosebi războinicii curajoși de turmele de oi

Cei a căror ajutor vine de la Mesagerul lui Allah —

Chiar și leii întâlnindu-i în vizuinele lor ar fi muți de frică

Nu ai vedea niciodată un prieten al său neajutat de el,

Și nici un dușman al său neînfrânt

El și-a stabilit comunitatea în fortăreața religiei sale,

Așa cum leul se așază cu puii săi în vizuina sa

Cât de des au doborât cuvintele lui Allah

Pe cei care s-au certat cu el! Cât de des a învins Dovada Clară adversarii săi în argument!

Destul de miraculos pentru tine — o astfel de cunoaștere găsită

În cineva neînvățat, trăind în Epoca Ignoranței, Și o astfel de rafinament într-un orfan!